Iarna din inima mea



E iarnă absolută în inima mea,
Păduri nesfârşite de gheață au pus stăpânire pe ea.

Am sufletul greu, culm de zăpadă,
Dar cine..., cine este capabil să vadă?

Pieptul alb infinit mă apasă,
Mă uit în jur..., nu e nimeni în casă.

Sufăr imens de-o poveste nespusă,
Singură..., zac pe un pat de durere răpusă.

Unde e el..., ce face..., cu cine...
Oare... oare se mai gândește vreodată la mine?!

Lacrimile-mi curg nenumărate la vale
Și imediat se transformă-n superbe cristale.

Cristale de gheață ce intens strălucesc,
Unde ești iubire, cum... cum să te găsesc?

Mă uit într-un punct fix pe tavan,
Ce văd, ce este, oare-i un cal năzdrăvan?

Și dacă îi cer la el să mă ducă?!
Shhhhhh, taci!..șoptește o voce... ce vezi e-o nălucă.

Ce febră ai, și ce nefericită...
Stai, nu te zbate... nu plânge, iubită.

M-auzi?! Sunt aici, nu plec nicăieri fără tine,
Tu... ești esența vieții, ești totul pentru mine! 


Poezie de dragoste de Cristina G. Gherghel
Fotografie de pe Pixabay

Dacă ți-au plăcut aceste versuri de iubire, te aștept cu drag pe rețelele de socializare, bloguri și pagini personale. 

Îți plac surprizele și cărțile gratuite? 

Înscrie-te la scrisoare (apasă) ca să afli ce pregătesc pentru tine. Promit să nu te deranjez decât cu știri importante și utile pentru tine.


Îți plac poveștile de dragoste? 
Citește Ada, un roman pentru suflete sensibile:
Iar dacă vrei să uiți pe cineva, citește aceste sfaturi practice foarte eficiente:
    Fata batrana si fericita de Cristina G. Gherghel

    0 comments:

    Trimiteți un comentariu