Culmi de durere în sufletul meu
Trecutul e trist, prezentul e
greu
În genunchi mă arunc
disperată
Iar buzele-mi murmură o rugă curată
Iartă-mă Doamne, știu c-am
greșit!
Dar nevoile multe m-au
copleșit
Un munte de griji car pe
spinare
Nu știu... nu-nțeleg... nu mai am
răbdare
Am jurat să fiu dreaptă pe
acest pământ
Și vreau să fiu bună prin
faptă și cuvânt
Țin cu dinții de a mea
credință
În melancolie, dor și
suferință
Prea mulți oameni mint, fură și te-nșală
Și-i greu să nu cazi sub așa povară
Încerc să țin piept, să iert și să uit
Dar de sentimente ei m-au jefuit
Prea mulți oameni mint, fură și te-nșală
Și-i greu să nu cazi sub așa povară
Încerc să țin piept, să iert și să uit
Dar de sentimente ei m-au jefuit
Din văzduhul gri cad torente de
lacrimi
Oriunde mă uit văd doar crunte
patimi
Aș vrea să evit să mă
prăbușesc
Lupt și mă zbat, dar nu
reușesc
Mă-ntind pe spate și mă uit la
cer
Totul pe lume este efemer
Nu pot să merg așa mai departe
Anii se duc, mă apropii de
moarte
În plămâni respir cenușă și
foc
Tușesc, mă sucesc, simt că mă
sufoc
Capul mi-e greu, mintea
zdruncinată
Lumânarea din mână o văd
răsturnată
Mă tângui mocnit, suspin sugrumat
Tu știi de ce plâng, că eu am uitat?
Flori de cireș cad pe mine încet
Ce-ai citit pân-acum este un regret
Cu toții trecem prin clipe de groază
Dar după furtună oare ce urmează?
Fii atent la soare, uită-te la flori
Viitorul nu e-n negru, e-n mii de culori.
Fotografie de pe Pixabay |